Abonamentul la o rețea de clinici private oferă, pentru o sumă lunară fixă, acces la consultații de medicină de familie și de specialitate, analize de laborator și investigații uzuale, în rețeaua proprie a furnizorului.

Prețul, pentru o persoană, se situează frecvent între 60 și 250 de lei pe lună, în funcție de pachet. Prin angajator, costul este adesea mult mai mic sau zero pentru salariat.

Avantajul real: programări rapide, în câteva zile, la specialiști la care în sistemul public se așteaptă săptămâni sau luni.

Limitele: abonamentele de bază acoperă, de regulă, un număr limitat de consultații pe an, anumite analize, iar investigațiile complexe, rezonanța magnetică, tomografia, primesc doar reduceri.

Internările și intervențiile chirurgicale nu sunt, de regulă, incluse sau sunt incluse doar cu reduceri.

Asigurarea de sănătate privată, ce acoperă

Polița de asigurare de sănătate funcționează ca o asigurare: plătești o primă, iar asigurătorul acoperă costurile evenimentelor medicale prevăzute, până la anumite plafoane. Componenta esențială, și cea care o diferențiază de abonament, este spitalizarea: internarea, intervențiile chirurgicale, anestezia, medicamentele din spital, în rețele de spitale private sau în rambursare.

Unele polițe includ și ambulatoriul, maternitatea, tratamentele oncologice, cu plafoane specifice. Plafonul anual, de la zeci de mii la sute de mii de euro, și franșiza, contribuția proprie la fiecare eveniment, decid valoarea reală. Prima anuală pentru un adult tânăr și sănătos, pentru o poliță cu spitalizare, pornește de la câteva sute de lei pe an și crește considerabil cu vârsta și cu extinderea acoperirii.

Perioadele de așteptare și afecțiunile preexistente

Polițele de sănătate au perioade de așteptare: intervale de la încheiere în care anumite evenimente nu sunt acoperite. Pentru maternitate, frecvent 10-12 luni. Pentru intervenții programate, 3-6 luni.

Afecțiunile preexistente, cunoscute la momentul încheierii, sunt excluse sau acoperite limitat.

Chestionarul medical se completează corect. Omisiunile descoperite la o cerere de despăgubire duc la refuzul plății.

Tocmai de aceea, polița se încheie când ești sănătos, nu când ai nevoie de o operație.

Sistemul public rămâne baza

Asigurarea de sănătate privată nu înlocuiește asigurarea în sistemul public, obligatorie pentru toți cei cu venituri.

Contribuția de 10% la sănătate, reținută din fiecare salariu, acoperă aceste servicii. Un salariat cu brut de 7.000 de lei plătește astfel 700 de lei lunar, 8.400 pe an, indiferent dacă are sau nu și o poliță privată.

Urgențele majore, traumatismele grave, accidentele vasculare, infarctele, sunt tratate, în România, preponderent în spitalele publice, cu echipe și dotări pe care multe clinici private nu le au.

Programele naționale de sănătate, pentru bolile oncologice, diabet, transplant, dializă, sunt accesibile prin sistemul public.

Combinația frecventă și rațională: asigurarea publică pentru urgențe și boli grave, abonamentul sau polița privată pentru acces rapid la consultații și la intervenții programate.

Deducerea fiscală

Primele de asigurare voluntară de sănătate și abonamentele medicale sunt deductibile fiscal, în limita unui plafon anual exprimat în euro, prevăzut de Codul fiscal.

Pentru salariați, deducerea se aplică prin angajator, lunar, pe baza documentelor.

Beneficiul acordat de angajator, în limita plafonului, nu se impozitează ca venit.

Peste plafon, suma devine venit impozabil.

Nivelul plafonului și regulile de aplicare se verifică anual.

Cum alegi, practic

Primul criteriu: rețeaua de clinici și spitale din orașul tău. Un abonament excelent, cu clinici doar în București, nu ajută pe cineva din Suceava.

Al doilea: specialitățile pe care le folosești efectiv. Un părinte cu copii mici are nevoie de pediatrie. O persoană cu o afecțiune cronică, de specialistul respectiv.

Al treilea: pentru poliță, plafonul de spitalizare, rețeaua de spitale partenere cu decontare directă și franșiza.

Condițiile se citesc integral, cu atenție la excluderi.

Pentru familiile cu copii și pentru cei peste 50 de ani

Abonamentele de familie, cu pediatrie inclusă, sunt cele mai folosite: un copil mic ajunge la medic de 6-10 ori pe an, iar așteptarea de două săptămâni pentru o consultație la pediatrul din sistemul public, cu un copil cu febră, nu este o opțiune.

După 50 de ani, calculul se schimbă. Primele de asigurare cresc semnificativ, iar unele polițe au limite de vârstă la încheiere, astfel încât o poliță cu spitalizare, încheiată la 45 de ani și menținută, costă mult mai puțin decât una încheiată de la zero la 58 de ani, când apar deja afecțiunile care vor fi excluse.

Pentru cine are un abonament prin angajator, verificarea posibilității de a-l continua individual după plecarea din companie sau după pensionare merită făcută din timp. Prețurile se compară pe aceleași servicii incluse. Nu pe cifra lunară din reclamă.