Legile limitative asigura faptul că hainele reflectă un strat stratificat al epocii sociale, cu mai multe variații care apar în rândurile de sus ale societății. Atât bărbații, cât și femei au fost deosebit de conștienți de potențialitățile manipulatoare ale rochiei și imaginea publică, reusind ulterior sa se  împodoneasca în mod corespunzător, însă puțini au făcut acest lucru cu o asemenea notorietate și efect ca Elizabeth I a Angliei.

Garderoba ei uimitoare a fost o expresie politică în sine, și un experiment util: deoarece o mare parte din puterea ei a venit de la proiecția imaginii, care a fost necesară mai ales atunci când ea nu a asistat la nici un număr de amenințare a tronul ei, precum și la fondurile limitate în visteria ei, hainele ei au fost concepute pentru a impresiona privitorul alaturi  de bijuterii si tesatura de lux, și puteau fi chiar și adaptate la stiluri de moda internaționale, în funcție de instanța fiecarui privitor. Rochia lui Elizabeth, la rândul său se prelingea în jos, reprezentand cel puțin pentru femeile din clasa mai ridicată un exemplu. Rochia era accesorizată cu volane  menite să îmbunătățească statutul, avea mâneci complicate în formă de clopot, bazele descurajatoare și  modele puternic brodate.

Creșterea în greutate putea fi usor ascunsa prin etanșarea corsetelor și prin opțiunea de culori dipsonibila in acele vremuri. Bărbații au fost influențati în mod egal de declarațiile lui Elizabeth puse în olgindă cu stilul adoptat în acele vremeri, acceptând motive mai elaborate de broderie, precum și țesături bogate și, desigur, Ruff, care ar putea extinde o crăpătură pe picior. Cizme de sex masculin, ornamentare fantezist, croite din materiale bogate, decorate cu diverse modele, au precedat abundenta lui Elizabeth și a fost exprimată în cel mai deplin mod la tatăl său, Henric al VIII, al cărui propriu stil împrumuta accente de pe continetul European, în special din curțile din Burgundia și Franța.